1. Păstorul meu ești Tu, Isus,
Chiar de e vreme rea sau bună;
Tu faci ca greul cel nespus
Să fie mai ușor de dus
Și-mi dai din a Ta pace plină.
2. Tu ești cu mine-n încercări
Și-ai pus frați și surori cu mine
Să-mi poarte jugul greu de dus
Când forțele mi s-au cam dus,
Când sunt cu ei, e mai lumină!
3. Tu ești iubirea mea dintâi,
Pe Tin' Te laud și-n durere;
Când arde-al suferinței jar
Tu ești al meu Mărgăritar
Iar nopțile cu Tin' sunt line.
4. Tu ești Păstorul meu cel bun
Ce mă-nsoțește chiar și-n vale,
Când umbre reci vin pe cărare
Vârând temoare-n a mea cale
Tu mă-ncununi cu îndurare.
5. Acum, și toată viața mea,
Din instrumente voi suna,
Iar inima îmi va cânta
Căci ai fost bun și credincios
Cu un nenorocit de jos.
Această poezie am primit-o când soțul meu a trecut prin cancer. La fiecare sesiune de chimioterapie îi pregăteam câte ceva să-l încurajeze, iar la una dintre sesiuni am primit această poezie care zugrăvește în versurile ei simple trăirea lui (noastră) din acea perioadă. Mă rog ca Domnul să întărească pe cei care trec prin vale. Nu ești singur! Dumnezeu este cu tine!